Cum poate rămâne autentică o femeie într-o epocă în care așteptările legate de frumusețe se aliniază unor idealuri artificial construite? Cum putem rămâne unici atunci când forțele transformatoare ale lumii digitale glorifică tiparele? Această pictură este o reflecție puternică asupra acestor întrebări sociale. Femeia care stă în fața oglinzii nu se vede, de fapt, pe ea însăși, ci versiunea perfecționată și idealizată așteptată de societate. Fundalul vibrant, abstract, sugerează mediul vizual sterilizat, dar supraîncărcat al rețelelor sociale, unde totul pare mai frumos și mai perfect decât în realitate. Exagerarea nu este întâmplătoare—fața caricaturală ironizează masca artificială a frumuseții. Totuși, în loc de ironie, pe pânză își fac loc tensiunea și sensibilitatea. Lucrarea arată, de asemenea, că chipul real, natural, poate transmite emoțiile mult mai ușor și autentic. Adevărata față este condiția autenticității de sine.
70x50 cm
2025
